Dezvoltarea copilului tău - un mister ce trebuie descifrat pas cu pas

Evaluări medii  
 16 voturi

Comentat de 19 Membri   Vezi comentariile

De Suzanne Dixon

Rezumatul articolului

Tu şi copilul tău veţi ajunge să vă cunoaşteţi în timpul primelor săptămâni de viaţă ale bebeluşului.

Bine aţi venit în lumea părinţilor! Din experienţa de pediatru, ştiu că tinerii părinţi au foarte multe întrebări şi nelămuriri. Nu vă îngrijoraţi. Veţi primi răspunsurile de care aveţi atâta nevoie şi veţi deveni din ce în ce mai încrezători în noul vostru rol. Între timp, puteţi accesa următoarea aplicaţie pentru a afla mai multe despre particularităţile etapei de dezvoltare în care se află copilaşul. Daţi click pe vârsta copilului pentru a afla mai multe despre ce se întâmplă acum cu micuţul vostru.
Pentru a vedea “pe scurt” ceea ce urmează, caută acest simbol:

 Nou-născut

 3 săptămâni

 2 luni

 4 luni

 6 luni

 9 luni

 1 an

 18 luni

 2 ani

 3 ani


Nou-născut


Ei bine, micuţul tău a venit pe lume, iar tu eşti de-acum părinte! Deşi totul poate părea copleşitor, copilaşul tău nu este chiar atât de fragil şi neajutorat pe cât crezi. Din contră, el te poate ajuta în eforturile tale de a deveni un părinte bun, indicându-ţi prin diferite semnale de ce anume are nevoie. Principalele sale nevoi se rezumă deocamdată la a fi hrănit, la somn şi la nevoia de a se simţi protejat şi alintat. În ceea ce priveşte hrana, este suficient ca mama să îl alăpteze şi cantitatea zilnică de lapte care îi este necesară îi va fi astfel asigurată.

În această perioadă, este foarte important să aveţi grijă şi de voi, în special de mami, în timp ce amândoi vă obişnuiţi cu noile responsabilităţi, care vi se pot părea epuizante în primele săptămâni. Puteţi, însă, profita de aceste momente pentru a vă cunoaşte mai bine. Nou-născuţii nu se joacă încă, dar sunt fascinaţi să exploreze lumea din jur deocamdată doar prin intermediul văzului, auzului şi atingerii. Făceţi-vă timp să vorbiţi cu el atunci când îl vedeţi că vă priveşte atent, pentru că vă ştie vocea de când era în burtică, aşa că a auzi vocea lui tati sau mami este o bucurie pentru el. Micuţul poate vedea acum până la o distanţă cuprinsă între 20 şi 25 cm – sau aproximativ distanţa dintre el şi chipul tău atunci când îl ţii în braţe. Priveşte-l îndeaproape atunci când îl ţii şi te va privi cu drag în timp ce îl legeni, îi vorbeşti şi îi cânţi


Pe scurt: Primele săptămâni vor fi foarte solicitante, aşa că încercaţi să profitaţi de timpul petrecut împreună pentru a vă cunoaşte mai bine. Când bebeluşul va împlini 3 săptămâni, veţi realiza că deja v-aţi obişnuit împreună.



3 săptămâni


În această perioadă, sunteţi probabil prea obosiţi ca să vă daţi seama cât de mult voi şi copilul vostru aţi învăţat, crescut şi evoluat. Până în acest moment, e posibil să vă fi dezvoltat deja un anumit ritm şi o rutină, şi cu siguranţă aţi început să anticipaţi nevoile copilului vostru. Să ai grijă de un micuţ de 3 săptămâni poate fi o misiune destul de dificilă pentru că nevoile sale par fără sfârşit. În acest stadiu, cei mai mulţi dintre noii părinţi se simt epuizaţi şi se întreabă dacă vor mai avea vreodată o clipă de relaxare doar pentru ei. Staţi liniştiţi, aceasta va sosi curând pentru că lucrurile sunt pe cale de a deveni mai uşoare.


Bebeluşii, ca şi adulţii, au propriul lor program de masă şi somn. În această etapă, cel mai bine ar fi să vă puteţi adapta la programul lui. Totuşi, asiguraţi-vă că este hrănit regulat pe parcursul celor 24 de ore.


Cel mai probabil, la 3 săptămâni, bebeluşul tău:


  Are un program mai previzibil de masă şi somn decât avea în primele zile de viaţă. De-acum, poţi spune că ai învăţat cum să-i înţelegi şi cum să vii în întâmpinarea nevoilor sale, cum să îl îngrijeşti şi cum să-l linişteşti.
  Devine din ce în ce mai energic. Poate sta treaz şi mai mult de o oră. După ce îi faci băiţă sau îi dai să mănânce, vei observa că îţi studiază faţa, că te urmăreşte atent când îi vorbeşti şi că se linişteşte când îţi aude vocea.
 Mai scoate câte un sunet sau două ca să îţi arate cât este de entuziasmat că vorbeşti cu el. Atunci când acest lucru se întâmplă, acordă-i mai multă atenţie şi leagă o “conversaţie” cu el.
  Se va simţi puţin mai agitat la sfârşitul zilei. Acesta poate să nu pară un pas înainte, dar chiar este deoarece sistemul nervos al bebeluşului tău se dezvoltă, lumea din jur îl fascinează din ce în ce mai mult, iar el simte nevoia de a-şi exterioriza toate aceste emoţii.
  A dobândit mai mult control asupra capului. Nu mai pare a fi la fel de fragil ca înainte însă tot va avea nevoie de ajutorul tău pentru a-şi susţine capul.
 Are mai multă forţă în partea superioară a corpului. Acum va reuşi chiar să îşi ridice capul atunci când îl aşezi pe burtică.
 Îşi studiază curios mânuţele şi obiectele pe care reuşeşte să le observe în jur.
 Doarme în reprize de trei sau patru ore. În cazul în care vezi că doarme mult mai mult de atât, ar trebui să îl trezeşti pentru a-i da să mănânce.

Pe scurt: A fi părinte devine cu adevărat distractiv abia atunci când micuţul zâmbeşte la tine pentru prima oară, când începe să gângurească şi îţi arată cât de mult te iubeşte.



2 luni


La două luni, încă nu ai desluşit toate misterele în care se învăluie comportamentul micuţului tău, dar cel puţin programul de somn şi de masă a devenit ceva mai previzibil. Momentele de nelinişte şi plâns ale bebeluşului tind să se aglomereze mai mult spre sfârşitul zilei, iar dacă tu eşti şi obosită, situaţia poate deveni stresantă. Dacă te simţi depăşită de situaţie, cere-i ajutorul partenerului tău.


În această perioadă poţi începe să ghiceşti care va fi culoarea ochilor copilaşului tău. De asemenea, până la vârsta de 2 luni, micuţul a luat în greutate, iar acum este mai dolofan şi are chiar guşă şi cute de grăsime pe picioruşe. Toate acestea reprezintă indicii că ai un bebe sănătos şi bine hrănit. Vei putea observa la copilul tău că:

 Gângureşte, mai ales atunci când vorbeşti cu el.
 Zâmbeşte mai larg şi din ce în ce mai des pe zi ce trece.
 Se linişteşte mai repede atunci când stă cu voi comparativ cu momentele în care se află în preajma persoane străine.
 Te studiază pe tine şi pe ceilalţi cu foarte mult interes, în special înainte şi după ce mănâncă.
 Îşi controlează capul ceva mai bine, atât timp cât îl ţii într-un loc.
 Îi place să îl ţii în braţe, ridicat şi sprijinit pe umăr, sau să îl aşezi în funduleţ în timp ce îi susţii corpul cu mâinile petrecute pe la subsiori.
 Îşi poate ţine capul şi se împinge cu braţele atunci când îl pui pe burtică.
 Se poate rostogoli, din greşeală, de pe burtică pe spate.
 Postura sa este mai dreaptă şi îşi ţine mânuţele deschise în majoritatea timpului.
 Îşi atinge şi îşi ţine mânile împreună, accidental sau pentru că aşa simte.

Pe scurt: Pe măsură ce copilul tău trece peste momentele de început mai dificile, specifice nou-născuţilor, va arăta din ce în ce mai mult ca un copil model. Şi atunci când te va zări, îţi va zâmbi, îţi va gânguri şi-şi va agita mânuţele şi picioruşele nerăbdător să-i acorzi atenţie. În curând, va putea chiar să se ridice şi să se sprijine în mâini şi să îşi ridice capul pentru a te urmări cum te mişti prin cameră.



4 luni


Copilul tău în vârstă de 4 luni este fericit, scoate tot felul de sunete ciudate şi zâmbeşte la tot ce se află în jurul lui. Traversează o perioadă în care este pregătit tot timpul de distracţie şi studiază curios universul care-l înconjoară. Aşa că, hai să vă jucaţi! Începe să-şi dea seama cum pot fi folosite mânuţele şi ce jucării poate apuca cu ele, însă jucăria lui preferată rămâi tu.


Cel mai probabil, la 4 luni copilul tău:


 Îşi ţine capul ridicat atunci când stă pe burtică, sprijinit pe antebraţe sau chiar în mâini. De asemenea, copilaşul îşi poate ţine capul drept atunci când este aşezat în funduleţ.
  Te urmăreşte plin de de interes atunci când îţi observă prezenţa în cameră.
 Ştie cum să-ţi atragă atenţia fie plângând, fie prin a scăpa din greşeală ceva pe jos, fie chiar printr-o tuse falsă.
 Loveşte obiectele din jur şi câteodată chiar se întinde spre ele şi reuşeşte să le apuce. Dacă prinde o jucărie, o zdruncină puţin, după care o bagă în gură. Dacă o scapă din mână, se uită uimit la ea, surprins de ce i s-a întâmplat.
  Îşi studiază mânuţele cu mare interes, şi le agită în toate direcţiile sau pur şi simplu stă şi se uită la ele. ele.
  Salivează abundent şi, de aceea, reuşeşte să ude atât jucăriile lui, cât şi hainele tale. Cu toatea acestea, nu i-au apărut încă dinţişorii.
 Îţi recunoaşte vocea chiar dacă te aude strigând din altă cameră şi acest lucru reuşeşte să-l calmeze, cel puţin pentru o perioadă.
 Poate adormi şi singur dacă îl obişnuieşti cu un anumit ritual înainte de culcare şi-i aşezi lângă el, în pătuţ, jucăria sau păturica lui preferată, care-l va ajuta să se liniştească.

Pe scurt: Pe măsură ce copilul tău se apropie de vârsta de 6 luni, dezvoltarea sa fizică, emoţională şi cognitivă evoluează rapid. Abilitatea ta de a ţine pasul cu el şi de a te adapta la schimbările prin care trece îl vor ajuta să fie în continuare sănătos şi fericit.



6 luni


La 6 luni, bebeluşii se dezvoltă într-un ritm foarte alert. Acum, bebeluşul poate să stea deja în funduleţ şi îşi ţine spatele din ce în ce mai drept. Această poziţie îi oferă o perspectivă nouă, care îi face o deosebită plăcere! Mai mult, micuţul poate chiar să îşi mute jucăria dintr-o mânuţă în cealaltă, ceea ce îi va fi de ajutor în aventura sale de “explorare” a lumii.


Cel mai probabil, la 6 luni copilul tău:

 Râde cu voce tare, zâmbeşte larg şi ţipă ascuţit.
 Te “tachinează” aruncându-ţi şi scăpând tot felul de lucruri pe jos şi face mult zgomot pentru a-ţi atrage atenţia.
  Se agaţă de mobila din jur şi încearcă să se ridice.
 Poate muta obiectele dintr-o mânuţă în cealaltă.
  Băga aproape tot ce prinde în gură.
 Spune "ba" şi "da" şi bolboroseşte în încercarea de a vorbi cu tine.
  Are deja unul sau mai mulţi dinţişori.
 Reacţionează la sunete.
 Se poate linişti singur.
 Se poate rostogoli în ambele părţi.
  Devine mai reţinut în prezenţa străinilor.

Pe scurt: Înainte să-ţi dai seama, copilul tău va găsi o modalitate de a se deplasa. Şi odată ce a prins gustul, deplasarea va fi noua lui obsesie. Va trebui să începi să te gândeşti la siguranţa lui. Şi încă ceva: pe măsură ce copilaşul începe să mănânce şi hrană solidă, va trebui să fiţi atenţi pentru ca micuţul să nu se înece.



9 luni



La 9 luni, copilul tău este într-o continuă mişcare – explorează, investighează şi experimentează. Îi place să ascundă lucrurile şi să se joace de-a v-aţi ascunselea pentru că acum îşi poate aminti de lucrurile care dispar brusc din faţa lui. După cum îţi poţi imagina, această curiozitate şi diversele gânduri năstruşnice pe care copilul le are, îl pot băga în bucluc. În această perioadă, ar trebui să fii cu ochii pe copil tot timpul – atât pentru a-l ţine în siguranţă cât şi pentru a te simţi că-i eşti aproape şi că îl iubeşti. La această vârstă, părinţii încep să devină conştienţi de cât de puternică este în realitate personalitatea micuţului lor şi cât de mult îţi doreşte acesta să se implice în toate activităţile.


Cel mai probabil, la 9 luni copilul tău:

  Reuşeşte să stea în funduleţ destul de bine, fără a fi susţinut, şi se poate răsuci sau întoarce din poziţia în care stă. Se poate juca cu jucăriile în timp ce stă aşezat.
 Se poate deplasa într-un fel sau altul, fie că se târăşte, fie că merge de-a buşilea sau îşi târăşte funduleţul. Unii copii nu merg niciodată de-a buşilea şi totuşi reuşesc cumva să se deplaseze.
 Se ridică singur în picioare şi câteodată îşi pierde echilibrul. (În curând va învăţa cum să se lase în jos singur)
 Prinde obiectele cu două degete – degetul arătător şi degetul mare îl ajută să apuce chiar şi obiectele mici. (Poţi să fii sigură că o să adune orice firmitură sau scamă pe care o găseşte pe covor sau sub masă)
 Foloseşte degetul arătător pentru a apăsa pe diferite obiecte, întrerupătoare, butoane.
  Vrea să te vadă tot timpul. În timp ce se joacă se va uita cu regularitate să vadă dacă eşti prin preajmă, iar dacă se întâmplă să dispari pentru câteva momente, începe să devină agitat. Copilul tău îi va privi suspicios pe străini, iar uneori e posibil chiar să plângă, dar nu pentru că ar intenţiona să fie nepoliticos, ci pentru că devine foarte conştient de diferenţele care există între persoanele din familia lui, cei care au grijă de el, şi cei care îi sunt mai puţin apropiaţi.
 Bolboroseala este alternativa la a vorbi. Din când în când vei auzi ”mami” şi “tati”, iar reacţia pe care o va observa pe chipul tău îi va da de înţeles că tocmai a rostit nişte cuvinte extrem de speciale.
 Îşi ştie propriul nume, recunoaşte câteva cuvinte şi urmăreşte cu interes oamenii care vorbesc în jurul lui. Este momentul în care învaţă deja o altă limbă.
 Îi apar primii dinţişori, de obicei incisivii.
 Se trezeşte noaptea, ceea ce complică din nou lucrurile. Acest lucru se datorează faptului că i se face dor de celelalte persoane şi de toată distracţia din timpul zilei.
 Nu se mai mulţumeşte doar să fie îmbrăţişat şi cocoloşit. Acum va vrea să se dea jos din pătuţ şi să se amestece în tot ceea ce se întâmplă în jurul lui.
 Este pregătit să se mănânce singur. A mânca cu degetele şi a bea cu ceşcuţa i se par nişte activităţi foarte intersante în această etapă, mai ales pentru că a devenit un expert în a apuca cu cele două degete obiectele din jur.
 Acum a început să producă zgomot prin noi metode: aruncă, loveşte, scutură şi îşi desface jucăriile. Dacă mami şi tati sunt prin preajmă ca să i le aducă înapoi, atunci totul devine şi mai distractiv!

Pe scurt: Joaca va deveni din ce în ce mai palpitantă în lunile care urmează pe măsură ce micuţul tău dezvoltă noi abilităţi. Copilaşul este într-o mişcare continuă şi poate chiar pronunţa cuvinte “adevărate”. Puiul tău te va ţine alertă în fiecare zi. În această perioadă, va începe să îşi dezvolte propriile opinii şi nu se va sfii să şi le exprime cu voce tare.


1 an


A împlinit un anişor! Micuţul tău nu va mai rămâne un bebeluş pentru mult timp. Dar chiar dacă va deveni mai mobil şi se va simţi mai independent, tot va avea nevoie de tine, poate acum mai mult ca niciodată.


În această perioadă, micuţul tău se simte gelos pe tot ce îţi distrage atenţia de la el şi, de aceea, poate chiar să protesteze cu voce tare atunci când vorbeşti cu altcineva sau chiar când speli vasele. Reacţionând astfel, nu vrea decât să îţi arate că este foarte ataşat de tine.


Cel mai probabil, micuţul tău de 1 an:

 Se poate ridica singur în picioare dacă se ţine de ceva şi se trage în sus. Este posibil, însă, să nu poată încă să meargă singurel. Majoritatea copiilor fac primii paşi fără ajutor după ce au împlinit vârsta de 1 an. Micuţii încep să se deplaseze sprijinându-se de mobila din jurul lor, iar, cu timpul, capătă încredere în puterile lor şi mersul devine din ce în ce mai sigur.
  Are numeroase cucuie şi vânătăi, datorită avântului pe care îl are în aventurile sale de explorare şi faptului că nu reuşeşte încă să-şi coordoneze perfect mişcările.
 Încearcă să acorde diferite nume obiectelor pe care le arată cu degetul, deşi de cele mai multe ori nu acestea sunt denumirile lor. Va folosi propriile lui cuvinte, dar şi cuvinte pe care le ştie foarte bine, cum ar fi numele său sau a diferitelor obiecte familiare din casă.
 Ascultă cu atenţie şi te priveşte ca şi cum ar urmări conversaţia. Din când în când va interveni cu câteva replici proprii fără a avea neapărat un sens.
 Poate face legătura dintre cuvântul “nu” şi ideea de activitate interzisă, dar asta nu înseamnă că va înceta ceea ce face şi se va concentra asupra altor lucruri.
 Poate aranja diverse obiecte, unul peste altul sau unul într-altul, iar joaca ve deveni şi mai distractivă.
 Îşi pierde interesul pentru mâncare, din moment ce nu mai este în perioada în care creşte atât de repede, şi devine din ce în ce mai preocupat de alte activităţi, cum ar fi să înveţe să meargă.

Pe scurt: Pe măsură ce copilul tău creşte, se va lupta pentru mai multă independenţă şi va avea multe crize de personalitate. Această nouă etapă din dezvoltarea copilului va fi cea mai provocatoare pentru tine, din moment ce vrei să îi susţii eforturile de a deveni independent, dar să şi-l înveţi care sunt limitele .



18 luni



În această perioadă, copilul pune la grea încercare propriile limite, dar şi pe ale tale. Chiar dacă a împlinit 2 anişori, micuţul are încă foarte multă nevoie de tine şi simte nevoia să fie alintat, deşi încearcă în acelaşi timp să devină cât mai independent. Aceste sentimente contradictorii îl ameţesc şi e posibil să îţi transmită mesaje eronate. Toate aceste trăiri îl vor copleşi şi îi vor provoca adevărate episoade de furie, dar ai răbdare cu el şi reaminteşte-ţi cât este de greu pentru el gestioneze toate aceste lucruri.


Acordă-i micuţului libertatea de a face singur anumite activităţi, lasă-l să mănânce singur, să numească şi să arate cu degetul obiectele de prin casă.


Poate fi extrem de important să îl ţii pe micuţul tău într-un mediu sigur şi protejat pentru a avea libertatea de a explora lumea ce-l înconjoară. În această etapă învaţă foarte multe lucruri prin joacă, de aceea cu cât se joacă şi explorează mai mult cu atât va fi favorizată dezvoltarea sa psihică. În tot acest timp va avea nevoie de atenta ta supraveghere.


Cel mai probabil, la 18 luni copilul tău:

 Va fi nerăbdător să aibă propriile lui obiecte şi să şi le “păstreze” cu grijă.
 Va vrea să se plimbe, să se caţere şi să împingă obiecte – atât timp cât abilităţile lui îi vor permite.
 Va aranja şi va rearanja obiectele.
 Va spune “nu” la aproape orice.
 Va fi foarte rezervat, chiar speriat de străini.
 Va putea căra diverse obiecte în timp ce se plimbă.

Pe scurt: Pe măsură ce micuţul tău se apropie de vârsta de 3 ani, îţi vei da seama că vocabularul şi imaginaţia lui se dezvoltă.



2 ani


La doi ani, micuţii sunt foarte ocupaţi cu nişte jocuri foarte sofisticate, iar fantezia şi imaginaţia au un rol foarte important atunci când se joacă.


Copilul tău de 2 ani se joacă pentru perioade mai lungi de timp decât înainte. Inventează povestioare scurte şi se poate juca cu mai multe jucării deodată. Deşi multe din poveştile pe care el le inventează sunt fantastice, îi place ca informaţiile să fie organizate în acea lume a lui.


Acum puiuţul tău nu va mai avea burtica aceea rotundă de bebeluş. De aceea va putea alerga şi merge mult mai uşor şi mai repede decât înainte. Adoră să îi imite pe oamenii din jurul lui – imită atât părţile bune cât şi cele rele, cum ar fi înjuratul!


Cel mai probabil, la 2 ani copilul tău:

 Înţelege două mesaje simultan “Du-te în camera ta şi ia-ţi haina”
 Construieşte propoziţii de două-trei cuvinte, cum ar fi “Mami merge maşină” sau “Vreau bicicletă”.
 Urcă şi coboară scările fără efort (dar tot trebuie să fie atent supravegheat).
 Îşi exprimă stările prin cuvinte.
 Spune poveşti despre situaţii reale sau inventate.
 Aranjează obiectele în ordine, pe rânduri, înăuntrul dulapului şi la locul lor.
 Dansează dacă aude muzică şi îi place să bată din palme, să sară şi să bată din picior.
 Se poate aşeza sau se poate da jos singur de pe scăunel.
 Aleargă, şi de cele mai multe ori preferă să alerge decât să meargă.
 Încearcă să se îmbrace singur, dându-şi jos peste cap hainele sau încălţându-se (deşi nu întotdeauna nimereşte piciorul corect).
 Poate identifica imaginile într-o carte.

De asemenea, cel mai probabil la 2 ani:

 Încearcă din răsputeri să mănânce ca un adult.
 Ştie “pe ce butoane să apese” ca să te emoţioneze.
 Îşi arată afecţiunea prin diferite feluri uimitoare.
 A devenit mai ascultător şi mai previzibil decât atunci când avea şase luni.
 Răspunde prima oară cu “nu” la orice îl întrebi , sau îţi poate ignora în totalitate întrebarea. Totuşi, dacă îi oferi o opţiune, nu se va mai opune atât de mult.
 Trebuie să fie în continuare supravegheat chiar dacă este din ce în ce mai independent.

Pe scurt: În următoarele şase luni, acordă mai multă atenţie dezvoltării limbajului şi oferă-i mai mult timp pentru a se juca. Antrenamentul la oliţă poate constitui o problemă în acestă perioadă.



3 ani


La trei ani, micuţii sunt absolut adorabili! Călătoresc din lumea lor magică în realitate, şi le creează celor din jur un sentiment plăcut şi optimist. În acelaşi timp, au nişte provocări mai speciale deoarece trebuie să fie protejaţi şi să le fie îngrijită sănătatea.


Cel mai probabil la vârsta de 3 ani copilul tău:

 Se îmbracă singur destul de bine, atât timp cât îi trasezi nişte limite în alegerea combinaţiilor de haine. Nu fii surprinsă dacă va vrea să îşi schimbe des hainele – asta reprezintă o distracţie pentru el!
 Înţelege câteva sute de cuvinte şi poate lega câteva propoziţii. Până şi străinii pot înţelege ce spune copilaşul în marea majoritate a timpului.
 Ştie denumirile obiectelor pe care le foloseşte zi de zi, precum şi părţile corpului şi câteva culori.
 Poate preciza care este numele lui, vârsta, sexul sau data naşterii.
 Înţelege extremele, cum ar fi mare şi mic, fericit şi trist.
 Mâzgâleşte şi poate desena o schiţă a unei persoane care va arăta ca un schelet.
 Sare, ţopăie după minge şi o loveşte cu amândouă picioarele.
 Are abilitatea de a negocia cu ceilalţi copii sau cu adulţii. Înseamnă că progresează, dar ziua ta va fi mult mai încărcată deoarece totul va fi îndelung dezbătut.

De asemenea, la 3 ani copilul tău:

 Adoră să joace diverse roluri, deşi el însuşi încearcă încă să-şi dea seama cine este. Atât băieţeii, cât şi fetiţele se costumează cu plăcere şi se joacă, reuşind să înveţe numeroase lucruri din asemenea experienţe.
 În timpul somnului, visează mult deoarece creierul lui procesează informaţiile recepţionate în timpul zilei.

 Devine conştient de diferenţele dintre sexe.

Înapoi la începutul paginii Înapoi la începutul paginii



  • Etichete ale categoriilor:
  • Dezvoltare


  • Etichete ale articolelor:
  • personalitate
    • ,
  • punct de cotitură
    • ,
  • mersul de-a buşilea
    • ,
  • independenţă
    • ,
  • plimbare
    • ,
  • imitaţie
    • ,
  • imaginaţie
    • ,
  • tipul de somn
    • ,
  • limbajul bebeluşilor
    • ,
  • plânsul
    • Comentarii ale membrilor
    vladbuji
    (Hateg, ROMÂNIA)
    Actualizat15-04-11(05:45)
    baietelul meu are 9 luni jumate si deja merge singur prin casa,este foarte energic si nu imi fac probleme ca ar fi prea devreme,cand oboseste se aseaza singur in fund
    Raportează un abuz
    arina80
    (Buzau, ROMÂNIA)
    Actualizat22-03-11(10:40)
    Dutza Eu l-am pus pe perna, de la omoplati in sus din a doua saptamana. Iti recomand o perna foarte moale si aproape plata. Eu am cumparat de la Ikea si este perfecta. Sunt multe persoane care spun ca e bine sa-l culci de la 1 an. E alegerea ta ca mama. Eu am facut dupa cum mi-a dictat instinctul si dupa o consultare in prealabil cu o doctorita pediatru. La 5 luni ar trebui sa stea in fundulet sprijinit de o perna sau sa-l tii. Al meu face abdomene zilnice pentru a se ridica in fund. Nu mai vrea sa stea culcat si iti atrage atentia in acest sens.
    Raportează un abuz
    nicolt
    (Neamt, ROMÂNIA)
    Actualizat04-03-11(09:10)
    mititica mea are 9 luni si o sapt si face cam tot ceea ce scrie k ar fi normal sa faca la varsta de un an :) oare e normal? ma gandesc ca e mult prea repede pentru tot ceea ce face, caci totusi e inca mica...
    Raportează un abuz
    Premium Care
    Demo Produs
      Îţi recomandăm şi...
     
    Citeşte-mi o poveste!
    Dragostea pentru citit începe încă din copilărie, când micuţii învaţă să iubească cuvintele.… Citeşte articolul    		  
     
    Joaca de-a plânsul
    Cum îţi dai seama dacă bebeluşul tău plânge prea mult?… Citeşte articolul    		  
      Îţi recomandăm şi...
     
    Limbajul bebeluşilor
    Copiii învaţă să vorbească ascultând, explorând şi răspunzând la sunetele… Citeşte mai departe    		  
     
    Sortarea formelor
    Sortarea şi potrivirea formelor geometrice de bază în decupajele corespunzătoare este… Citeşte mai departe