Separarea de părinţi - comportamentul copilului în perioada de tranziţie

Comentat de 0 Membri   Vezi comentariile

Rezumatul articolului

Separarea de părinţi este o etapă normală în cadrul dezvoltării, din copilărie şi din viaţa de părinte, de asemenea. Este marcată de momente cum ar fi: renunţarea la scutece şi folosirea oliţei sau mersul la creşă. Aceste schimbări îi aduc micuţului tău noi experienţe pe măsură ce porneşte în aventura sa de explorare a lumii,

Să fii părăsit şi să părăseşti

În acest timp, de exemplu, copiii învaţă cuvinte cu care să exprime mersul la baie. Părinţii învaţă cum să identifice semnalele potrivit cărora micuţul lor este pregătit pentru oliţă. Aceste schimbări importante din viaţa micuţilor sunt pregătite de o multitudine de factori, cum ar fi: socializarea cu familia sau prietenii, creşterea mobilităţii prin realizarea primilor paşi sau îmbogăţirea vocabularului cu noi cuvinte.

Aceste schimbări pot fi dificile pentru ambele părţi.O mamă îşi urmăreşte copilul cu sufletul la gură, temându-se că micuţul va cădea când va face primii paşi de unul singur. Un copil începe să se simtă trist în momentele în care ia sfârşit o zi distractivă petrecută la creşă şi trebuie să-şi ia la revedere de la colegi.

Separarea şi anxietatea

Separarea reprezintă o provocare atunci când micuţul devine nefericit pentru că trebuie să se despartă de părinţi sau de bonă. Această stare este normală şi chiar de la sine înţeleasă .Ia de exemplu momentul în care tu îi spui la revedere micuţului tău atunci când trebuie să pleci la muncă: începe să plângă şi să strige să nu pleci şi să îl iei în braţe.Te simţi îngrozitor.Este un chin să ieşi pe uşă.Suni apoi de pe drum, la 3 minute după ce ai plecat, pentru a afla cum se mai simte şi afli că acum copilul tău se joacă foarte fericit.

Separarea este mai greu de controlat atunci când anxietatea devine din ce în ce mai intensă şi de lungă durată.Un copil care nu vrea să meargă la creşă este un exemplu comun. Într-un asemenea caz, micuţul poate recurge la multe trucuri ca să rămână acasă cu tine: îţi va spune că nu se simte bine, că îl doare burtica şi bubiţa- de fapt, el vrea doar să stea cu tine. Acesta este purul adevăr.

Cum să îţi ajuţi copilul

Ţine minte că problemele legate de separare apar, de cele mai multe ori, în perioadele de tranziţie ca dormitul într-un pat "de copil mare" sau acomodarea cu un frate sau o surioară mai mică. Dacă aşa stau lucrurile şi la tine acasă, întreabă-ţi copilul care este nemulţumirea lui în legătură cu situaţia prezentă. Cei mici nu au neapărat un vocabular suficient de bogat prin să poată exprima exact ceea ce simt, aşa că pune-l mai degrabă să se joace sau să deseneze pentru a afla mai multe despre neliniştile din sufletul lui.Fii atentă când apare o reacţie mai intensă.Se întâmplă înainte să pleci de acasă pentru o perioadă mai lungă de timp? Se întâmplă când îl duci pe cel mic la doctor şi pe cel mare îl laşi acasă?Reacţiile pe care le vezi la copilul tău te pot ajuta în eforturile pe care le faci pentru a gestiona situaţiile dificile de separare.Unii copii, de exemplu, nu au nicio problemă în a spune "la revedere" după ce o activitate sau un eveniment ce s-a încheiat. Pentru alţii, însă, plecarea este un motiv de lacrimi şi suferinţă. Identificarea momentului când neliniştea provocată de separare apare la copilaşul tău este o modalitate de a îl plănui şi de a fi pregătită să reacţionezi corespunzător atunci când acesta va veni.

Probleme provocate de separare apar şi când copilul tău este lăsat în grija bonei pentru prima dată, în ziua în care te întorci la serviciu. O regulă bună în această situaţie este ca tu să scurtezi momentul despărţirii cât mai mult posibil.Nu mai zăbovi să spui la revedere de multe ori pentru că asta nu va face decât să-i adâncească suferinţa micuţului tău.Dar ai grijă, totuşi, să îţi iei la revedere de la puiul tău, nu să dispari pe uşă în timp ce el se află în altă cameră.Pe termen lung, anxietatea lui va fi adâncită de teama că ai putea să dispari brusc, în orice moment. Evitarea momentului despărţirii înseamnă şi să îl privezi pe copilul tău de tranziţia normală de la momentul în care eşti lângă el,momentul în care pleci şi momentul în care rămâne cu bona.

Mersul la grădiniţă pentru prima dată este un alt moment de tranziţie pentru copii.Identificaţi modalităţi prin care să faceţi această tranziţie mai uşoară: întâlniţi-vă cu viitori colegi de grupă şi vizitaţi împreună grădiniţa înainte de a începe cursurile, pentru a-i reduce frica de necunoscut.Încercaţi să aflaţi dacă grădiniţa are variante de program în care părinţii pot sta cu copiii în primele zile ale anului şi, pe măsură ce trece timpul şi micuţul se obişnuieşte, să nu mai asiste deloc la ore.

Cum să te ajuţi pe tine

În final, ia în considerare propriile tale probleme legate de separare.Dacă micuţul tău pleacă repede de la tine din braţe şi se grăbeşte spre clasă în momentul în care ajunge la grădiniţă, te trezeşti gândind "Stai puţin!Asta înseamnă că puiul meu nu mai vrea să stea cu mine? Este atât de uşor pentru el să plece fără ca măcar să-şi ia la revedere?".În timp ce aceasta este o reacţie normală, umană, este nevoie să te gândeşti şi dacă problemele tale legate de separare îţi influenţează copilul.Copiii sunt ca bureţii.Receptivitatea lor şi abilitatea de a citi oamenii (cum sunt părinţii lor!) îi determină să reacţioneze aşa cum îşi imaginează că simţi şi tu.Vorbeşte despre ce simţi legat de această separare cu partenerul tău, cu prietenii sau cu alţi părinţi ca tine.Este greu pentru copii să se despartă de tine când simt că nici tu nu vrei să te desparţi de ei.

O cale eficientă de a rezolva problema despărţirii dintre tine şi copilul tău este să vă inventaţi un ritual de luat "La revedere".Un ritual de la revedere poate să fie de la o simplă fluturare de mână până la trimiterea de pupici de la unul la altul, tu de pe stradă, în timp ce te îndrepţi către serviciu, şi copilul tău de la fereastră. Un alt mod este să faci un plan împreună cu micuţul tău despre o activitate distractivă pe care o veţi face când tu te vei întoarce.Discuţiile despre mersul la bibliotecă sau joaca acasă pot să vă dea amândurora ceva la care să vă gândiţi cât timp sunteţi despărţiţi, şi care să facă separarea mult mai uşoară.În final, reţineţi: să creşti mare este greu atât pentru copii, cât şi pentru părinţi!

Înapoi la începutul paginii