Tulburări uzuale ale somnului și soluții

Nu există părinte care să nu se fi confruntat cu probleme în a-și duce bebelușul la culcare – și a-l convinge să rămână acolo. Problemele cu somnul se numără printre cele mai comune griji de care auzim online și cele în legătură cu care se primesc cele mai multe întrebări de la mămici.

Hai să vedem cum percepe bebelușul somnul, iar apoi să analizăm câteva tulburări uzuale ale somnului și sfaturi pentru a le depăși.

Secretul stă în rutină

Cei mici se comportă cel mai bine în situații în care există un tipar clar pe care se pot baza. O oră de culcare regulată și un ritual de pregătire pentru somn îi ajută să își dea seama ce urmează.

Dacă ora, locul sau ritualul se schimbă constant, pot apărea anxietăți, confuzii și loc de negociere. Cu toate că unii bebeluși se bazează pe repetiție mai mult decât alții, cu toții au de câștigat de pe urma unui ritual de pregătire pentru culcare.

Un ritual eficient de culcare a copiilor mici durează în jur de 30 de minute. Puteți să faceți băiță, să vă cuibăriți, să îi citești o poveste sau să-i cânți un cântecel. Dacă ritualul este mai lung de atât sau devine prea complicat, cel mic va deveni mai curând energic decât liniștit. Un ritual care durează mai puţin de 30 de minute îi face pe cei mai mulți bebeluși să se simtă grăbiți să se culce.

Dacă ora de culcare din weekend diferă de cea din timpul săptămânii cu mai mult de o oră, luni poți să te aștepți să întâmpini ceva probleme. Încearcă să păstrezi acelaşi program pe tot parcursul săptămânii. Acest sfat este dificil de urmat pentru familiile cărora le place să doarmă până mai târziu în zilele de weekend; însă, din experienţele altor familii, dacă cel puțin un părinte se trezește devreme sâmbăta și duminica împreună cu cei mici, ziua va decurge mult mai lin.

Pe cât posibil, cei mici ar trebuie să doarmă în fiecare noapte în același loc. Schimbarea locului – în diferite paturi, pe jos, pe canapea – îngreunează dezvoltarea unui tipar.

Somnul înseamnă separare

Din punctul de vedere al unui bebeluș, ora de culcare reprezintă o separare – de părinți, de frați, de jucării, de evenimentele antrenante ale zilei și de ceea ce se mai întâmplă prin casă.

De ce ar renunța de bunăvoie la toate acestea – mai ales când asta presupune o cameră întunecată unde monștrii s-ar putea ascunde pe sub pat, fantomele ar putea să plutească la fereastră sau șerpii să se strecoare prin cearşafuri? Niciun copil nu merge la culcare fără să opună rezistență sau fără să fie obișnuit, și niciun copil nu doarme singur în pat fără încurajări, îndemnuri și reguli stricte.

Ora de culcare este un moment de separare și pentru părinți. Cu toate că majoritatea spun că sunt gata să își bage în pat micuțul la sfârșitul unei zile lungi, pentru mulți este o provocare. Astfel ajung să îi transmită celui mic semnale mixte, să urmeze numai parțial programul și să nu poată impune disciplina necesară pentru a-l motiva să doarmă singur.

Ca părinți, trebuie să fim conștienți și să facem față propriilor frici legate de separare și distanță înainte de a putea răspunde oricăror neliniști ale bebelușului.

Legănarea capului și a corpului

Mulți bebeluși vor apela la mișcări ritmice, repetitive, atunci când vine ora de culcare sau în timpul nopții, pentru a adormi la loc. Acest comportament este comun în primul an de viață și dispare de obicei înainte de 2 ani.

Micuțul tău se poate legăna puternic până la o jumătate de ora, dar este extrem de puțin probabil să se rănească. Nu ai cum să oprești acest obicei, dar există câteva trucuri pentru a-l mai liniști puțin și a-l face să se simtă confortabil:

• Îndepărtează pătuțul de perete • Pune petice de material cauciucat sub picioarele pătuțului pentru a reduce din balans și zgomot. De asemenea, poți să pui pătuțul pe un covor gros. • Căptușește pereții patului până sus. Leagă bine căptușeala ca să nu alunece și să cadă peste bebeluș, sau ca să nu o poată folosi pe post de scăriță pentru a se da jos din pătuț. Menține legăturile mai scurte de 15 centimetri. • Dacă știi că are acest obicei, nu intra în camera lui să verifici la fiecare 5 minute. Prezența ta ar putea încuraja acest comportament ca o modalitate de a-ți atrage atenția, și nu ca un obicei de auto-liniștire.

Nenumărate întreruperi

Bebelușii care sar înapoi în picioare de cum i-ai pus în pat trebuie să fie băgați înapoi la culcare cu cel mult o explicaţie scurtă. Fără discuții sau negocieri, fără o nouă sesiune de uitat la televizor. Bagă-l înapoi în pat în liniște, învelește-l și pleacă.

S-ar putea să fii nevoită să repeți acest proces de foarte multe ori până stă cuminte – mai ales dacă nu aţi respectat strict până acum regulile pentru ora de culcare. Pregătește-te de o mică luptă pentru a impune noul ritual, dar stabiliți de la început că un păhărel de apă și un drum la toaletă sunt de ajuns.

Dormitul în patul părinților

În cazul în care chiar nu vrei ca cel mic să doarmă cu tine în pat, pune-l încet înapoi în pătuțul lui ori de câte ori este nevoie, fără a sta la discuții.

De ținut minte: Dacă îl lași să vină în patul tău și să mai doarmă dimineața, nu va înțelege de ce nu are voie să facă același lucru în mijlocul nopții.

În cazul unui bebeluș care are anxietate de separare sau a dormit în pat cu părinții prea mult timp, încercați să puneți un sac de dormit pe podeaua camerei voastre și să îi dați recompense pe măsură ce doarme din ce în ce mai aproape de camera lui. Această abordare treptată ajută la separare, care este dificilă pentru toată lumea.

Coșmaruri

Coșmarurile sunt semnul unei minți active care își pune experiențele de peste zi în perspectivă. Cu toate că cei mici pot avea coșmaruri în orice moment al nopții, pe măsură ce cresc vor începe să viseze spre dimineață, asemeni adulților. Cu toții ne folosim de vise și coșmaruri pentru a face față stresului, schimbărilor și presiunilor. Cei mici au capacitatea de a visa din momentul în care învață să vorbească. De cele mai multe ori, la o vârstă fragedă nu își pot aminti visele, nici măcar pe cele care îi trezesc din somn. Și cum nu conținutul visului este cel mai important, nu insista să îl afli. Dar dacă cel mic visează același lucru iar și iar timp de săptămâni la rând, cere ajutorul unui profesionist pentru a descoperi sursa stresului.

Terori nocturne

Acestea sunt momente de semi luciditate care apar de obicei înainte de miezul nopții la copiii între 2 și 6 ani. Cei mici sunt agitați, transpirați și nu răspund la alinări. Terorile nocturne sunt înspăimântătoare pentru părinții care își văd micuțul atât de neliniștit și de nelalocul lui, însă ele nu au nicio semnificație, iar cel mic nu își va aduce aminte de ele dimineața. Nu va avea nicio reacție la încercările tale de a-l liniști. Încearcă să îl protejezi de accidente care pot apărea în timp ce se mișcă în pătuț sau prin cameră.

O să depășească și această etapă. Tu sau partenerul tău s-ar putea să fi avut astfel de terori nocturne când erați mici, căci sunt ereditare.

Cum faci față terorilor nocturne

• Încearcă să îi asiguri un mediu cât mai sigur, îndepărtând obiectele periculoase sau casabile din jurul patului celui mic. Acoperă podeaua cu ceva moale – un covor sau o pătură groasă, dacă nu există mochetă. • Creează o atmosferă liniștită prin diminuarea luminii și închiderea oricărui radio sau televizor de prin apropiere. • Nu încerca să îl calmezi sau să îl alini pe cel mic prin cuvinte sau îmbrățișări. Nu îți va răspunde, iar a încerca să îl calmezi cu forța poate face lucrurile și mai complicate. • Așteaptă până când micuțul adoarme la loc înainte de a-l lăsa singur. • Evită oboseala excesivă. Se poate ca cel mic să aibă nevoie de o oră de culcare mai timpurie sau chiar de un pui de somn de după amiază.

Mersul și vorbitul în somn

Atât mersul, cât și vorbitul în somn, reprezintă stări de trezire parțială și sunt ereditare. Aceste afecțiuni pot crește ca durată și frecvență pe fond de stres și oboseală și sunt mai des întâlnite la băieți.

La o vârstă fragedă, aceste episoade pot apărea și în lipsa unei surse de stres puternic. Majoritatea copiilor depășesc acest stadiu până la vârsta adolescenței. Nu lua prea în serios ce spune în timpul nopții, pentru că nu va avea prea multă logică. Și nu tachina pe cineva care vorbește în somn, deoarece copiii timizi s-ar putea îngrijora că spun lucruri prea personale sau ar putea deveni reticenți să doarmă acasă la prieteni.

Asigură-ți copilul că este perfect normal și că mintea lui ageră și imaginația sa vie sunt active şi pe timp de noapte. Nu își va aduce aminte de nimic dimineața.

Cum să faci față somnambulismului

• Înlătură orice obiecte de pe podea, inclusiv preșuri, și îndepărtează obiectele casabile din cameră • Pune un clopoțel la ușa dormitorului pentru a-ți da seama când cel mic părăsește camera • Montează porți de protecţie la capetele scărilor • Mută-ți copilul din patul de sus în cel de jos, dacă doarme într-un pat supraetajat (ia în considerare posibilitatea unui dormitor la parter, dacă nu este deja cazul) • Încuie sau blochează ușa bucătăriei sau alte zone în care există obiecte periculoase • Asigură-te că ferestrele, vitrinele și ușile de la cabina de duș sunt din sticlă securizată.